Sfaturi și strategii pentru Weaver

Înainte să tastezi vreun cuvânt, pune cuvântul de start lângă cuvântul țintă și numără pozițiile pe care diferă. Acel număr este minimul: fiecare mutare schimbă o literă, deci un joc cu trei diferențe nu poate fi rezolvat niciodată din mai puțin de trei mutări. Numărătoarea îți spune și cu ce fel de joc ai de-a face.

• Dacă optimul de pe ecranul de rezultat este egal cu numărul de diferențe, există un drum drept, în care fiecare mutare face verde o literă.
• Dacă optimul este cu unu mai mare, exact una dintre literele diferite trebuie să se schimbe de două ori pe drum.
• Dacă e cu două sau mai multe peste, așteaptă-te la un ocoliș adevărat, poate chiar printr-o literă care se potrivea deja.

Numărul optim nu îl vezi decât la final, dar îl poți ghici. Dacă niciun cuvânt nu repară dintr-un pas vreuna dintre literele diferite, știi deja că scara va fi mai lungă decât numărătoarea.

Cel mai util sfat l-a dat chiar Lewis Carroll, în prezentarea jocului din 1879: cele mai ușoare jocuri sunt cele în care consoanelor dintr-un cuvânt le corespund consoane în celălalt, iar vocalelor, vocale. Când nu e așa, sugestia lui era să transformi mai întâi unul dintre cuvinte într-un cuvânt cu același tipar, după care scara se completează de obicei fără mari dificultăți. Exemplul lui era în engleză, HEAD → HARE; în română, sfatul funcționează la fel de bine, de pildă de la GARD la SUMĂ:

GARD are o singură vocală, pe a doua poziție, și se termină în două consoane; SUMĂ are vocale pe a doua și pe a patra poziție. Prima mutare, GARĂ, aduce tiparul potrivit, iar de aici fiecare literă se așază pe rând: GURĂ, GUMĂ, SUMĂ. În practică: uită-te unde sunt vocalele în cuvântul țintă și încearcă să ajungi devreme la un cuvânt cu vocalele pe aceleași poziții.

În majoritatea cuvintelor scurte, vocala este litera cea mai flexibilă. Dacă o schimbi, treci dintr-o familie de cuvinte într-una complet diferită, iar asta e adesea singura cale de a ieși dintr-un impas. Merită chiar să schimbi o vocală care este deja corectă. SERĂ și VENĂ au în comun E-ul și Ă-ul final, dar orice scară care le păstrează pe amândouă are nevoie de opt mutări. Dacă renunți pentru scurt timp la una dintre ele, drumul se înjumătățește:

Scara renunță la Ă-ul verde în favoarea unui I, trece prin familia de cuvinte terminate în I și aduce Ă-ul înapoi abia la final. Există și drumuri la fel de scurte care sacrifică E-ul în locul Ă-ului, dar niciunul nu le păstrează pe amândouă. Patru mutări pentru un joc cu două diferențe pare mult, dar nu există nimic mai scurt. Dacă te-ai blocat cu trei litere verzi și niciun cuvânt nu se potrivește, încearcă să schimbi o vocală verde, mai ales una de la sfârșitul cuvântului.

O scară se poate citi în ambele sensuri, iar capătul ei e adesea mai ușor de văzut. Întreabă-te ce cuvinte sunt la o literă de cuvântul țintă. Unele cuvinte țintă au zeci de vecini, dar multe au doar doi sau trei, iar atunci penultimul cuvânt este aproape decis.

Ia de exemplu GRÂU. Vecinii lui sunt doar GREU, BRÂU, FRÂU și forma regională GRIU. Dintre aceștia, GREU are de departe cei mai mulți vecini, așa că un joc care se termină în GRÂU trece foarte des prin GREU. Acum uită-te la drumul de la GRAV la GRÂU. Cele două cuvinte diferă doar prin două litere, dar GRÂV și GRAU nu sunt cuvinte, așa că drumul direct e închis:

Lucrând de la coadă la cap, găsești scara imediat: GRÂU are nevoie de GREU, GREU vine din GREI, GREI din GRAI, iar GRAI e la un pas de GRAV. A treia literă trece din A în E și abia apoi în Â. Un obicei bun este să plănuiești ultimele două cuvinte ale scării înainte să te hotărăști asupra primelor două.

Unele tipare de litere acceptă aproape orice primă literă, iar aceste familii sunt autostrăzile jocului. Dacă reușești să intri într-una, de obicei poți ieși pe litera de care ai nevoie.

• Patru litere: -ARĂ (BARĂ, GARĂ, PARĂ, RARĂ, ȚARĂ, VARĂ), -ATĂ (DATĂ, FATĂ, IATĂ, LATĂ, PATĂ, TATĂ), -ARE (CARE, MARE, PARE, RARE, SARE, TARE), -INE (BINE, CINE, FINE, ȚINE), -ECI (DECI, MECI, RECI, ZECI).
• Cinci litere: -OALĂ (BOALĂ, COALĂ, GOALĂ, POALĂ), -URAT (CURAT, FURAT, JURAT, MURAT), -ASTĂ (PASTĂ, TASTĂ, VASTĂ), -ALUL (CALUL, MALUL, VALUL).

Și invers. Cuvintele cu litere rare, precum X, K sau J, au de obicei mai puțini vecini decât media, iar câteva cuvinte obișnuite nu au deloc: UMED, NAIV și EGAL nu pot fi transformate în niciun alt cuvânt schimbând o singură literă. Când o scară te duce spre un astfel de cuvânt, verifică dacă poți ieși de acolo înainte să intri.

Grupuri ca CH, GH, ȘT, PR sau PL sună ca un singur bloc, dar în Weaver sunt două litere și se schimbă pe rând. Drumul de la PIAN la PRIM arată cum:

Mai întâi apare L-ul, care formează împreună cu P-ul grupul PL, apoi vocala trece din A în I și abia după aceea L-ul devine R, ca să dea PR. Un drum direct nu există: PRAN, PIIN și PIAM nu sunt cuvinte. Dacă cuvântul țintă începe cu un grup de consoane, gândește-te ce jumătate a grupului poți aduce mai întâi.

Un indiciu îți arată următorul cuvânt de pe o scară cea mai scurtă care pornește de la ultimul tău cuvânt. Pentru că pornește de unde ești, un indiciu cerut după un ocoliș lung te readuce pe drumul cel mai rapid de acolo, dar nu îți poate da înapoi mutările pe care le-ai cheltuit deja. De aici rezultă o regulă simplă: dacă tot vei avea nevoie de ajutor, el valorează mai mult devreme. Un indiciu cerut înainte de un ocoliș te ține pe o scară cea mai scurtă; unul cerut după aceea doar limitează pagubele.

Indiciile se numără și apar în rezultat, așa că în jocul zilnic, unde rezultatele distribuite contează, încearcă cel puțin două prime mutări proprii înainte să folosești unul. În modul Nelimitat nu ai nicio serie în joc: cere un indiciu ori de câte ori vrei să vezi cum începe o scară cea mai scurtă, apoi încearcă să termini singur.

Jocul din cinci litere răsplătește obiceiuri puțin diferite.

• Folosește terminațiile ca punți. Aproape orice cuvânt de cinci litere terminat în Ă din lista jocului (peste nouă din zece) are o pereche terminată în E, I sau A: plural, formă articulată sau formă verbală. Schimbarea terminației te mută într-o familie nouă de cuvinte. BRUTĂ ajunge la PRUNE din trei mutări, prin BRUTE și BRUNE.
• Așteaptă-te la mai puțini vecini. Un cuvânt de cinci litere are în medie mai puțin de jumătate din vecinii unui cuvânt de patru litere, iar unele cuvinte foarte obișnuite, ca SCAUN, TÂNĂR sau SIGUR, nu au niciunul. Impasurile sunt mai dese și scările mai lungi, așa că gândește cu două mutări înainte.
• Păstrează blocurile comune. Cuvintele lungi au adesea în comun un bloc de trei litere, cum ar fi -ART- în CARTE, PARTE și HARTĂ. E de obicei mai scurt să construiești scara în jurul blocului și să schimbi literele din jurul lui decât să ataci blocul.
• Încearcă ambele capete. Prima și ultima literă a unui cuvânt de cinci litere au de obicei cele mai multe variante: prima pentru că multe cuvinte au în comun aceleași patru litere de la sfârșit, ca -OALĂ sau -URAT, iar ultima datorită terminațiilor Ă, E, I și A. Când mijlocul unui cuvânt nu se clintește, un capăt se mișcă adesea.

După fiecare joc, ecranul de rezultat îți arată o scară optimă. Petrece zece secunde comparând-o cu a ta. Unde a părăsit drumul evident? Ce cuvânt-punte a folosit? În câteva săptămâni vei observa aceleași mutări iar și iar, cum ar fi NUCI înainte de NUME sau GREU înainte de GRÂU, iar exact acestea sunt mutările care transformă o rezolvare cu o mutare peste optim într-una optimă.